Povestea lui „Țeavă”, unul dintre cei mai apreciați cascadori români. „Aproape doi ani am filmat pentru «Mihai Viteazul». Mocirlă, mizerie… Era satanic Sergiu”

A jucat în peste 200 de filme, a fost omul de încredere al lui Sergiu Nicolaescu, iar în urmă cu doi ani a fost premiat de Uniunea Cineaștilor din România pentru performanțele sale. Este vorba despre cascadorul Vasile Popa sau „Țeavă”, așa cum este cunoscut în lumea cinematografiei. Fost boxer la Clubul Dinamo, Popa a început să fie interesate de filme la finele anilor ”60, când în România a fost înființată prima școală de cascadori, scrie adevarul.ro.

„S-a dat anunț la ziar, iar preselecțiile se țineau pe strada Batiștei. Intru acolo și văd că erau în curte trei salvări, care cărau încontinuu pretendenți. Trebuia să sari de la o fereastră, de la trei metri înălțime, dar în interior, într-o sală. Puseseră niște saltele înguste pe jos. Și te puneau să mimezi o moarte”, și-a amintit el.

„Când am văzut ce-i acolo, am plecat, am zis că nu-i de mine. M-am oprit la barul «Dunărea» și mi-am luat o vodcă. După care mi-am zis: «Doar nu-s eu mai prost ca alții?!» . Și m-am întors. N-au trecut decât vreo trei minute și m-au și strigat. În comisie era Sergiu Nicolaescu, împreună cu antrenorul de la lotul național de scrimă, cel de la lotul național de călărie, plus alții. Am făcut tot ce m-au pus ăia, dar nu știu cum de cădeam numai în cap. Dar nu mă dădeam bătut. La care Sergiu le-a zis ălora din comisie: «Dați-i cea mai mare notă, că ăsta e rezistent». Așa am ajuns eu cascador. Și am rămas alături de Sergiu până la final”, a adăugat el.

Așa se face că acum, privind înapoi, „Țeavă” spune că aproape a pierdut numărul peliculelor în care a jucat.

„Dacă adun și comenzile speciale, adică filmele pentru protecția muncii, ajung la 250. Plus că am câteva filme care trebuie să iasă, cum e «Portrete în pădure» al lui Dinu Tănase. Cert este că nu mai e nimeni în România care să aibă mai multe filme decât mine”, susține cascadorul în vârstă de 69 de ani.

FOTO: adevarul.ro

Cel mai greu film la care a lucrat este însă, de departe, „Mihai Viteazul”. Producția a fost regizată de Sergiu Nicolaescu, după scenariul lui Titus Popovici.

„Aproape doi ani am filmat pentru «Mihai Viteazul». Mocirlă, mizerie… Era satanic Sergiu. Băga niște explozii cu trotil de nici nu mai trebuia să te prefaci, te arunca direct suflul lor”, a povestit Popa. „Luptele le-a făcut Szoby Cseh, dar cascadele grele le făceam împreună. Îi era frică să le facă împreună cu altul. Cădeam de pe cai în armuri, aveam în program câte 20-30 de căzături pe zi. Iar armurile erau din tablă, bătrâne. Nu cum sunt alea americane, din cauciuc. Eram doar câțiva cascadori care făceam toate astea. Și-i țineam pe toți în spate. Mulți dintre cei pe care-i luase Sergiu la «Dacii» arătau bine ca moace, erau foști rugbyști, dar atât”, a completat el.

Aflându-se mai tot timpul pe platourile de filmare, Vasile Popa a fost prieten cu cei mai apreciați actori români și nu de puține ori a trecut prin peripeții împreună cu aceștia. Un exemplu este o întâmplare cu Jean Constantin, petrecută în timpul filmărilor pentru „Nemuritorii”.

„Eu stăteam pe același palier cu Jean Constantin, la hotelul «Aro», camera mea fiind vizavi de a lui. «Hai, Jeane, să coborâm și noi la bar, i-am zis eu». (…) «Băi, sunt cam obosit, dar hai. totuși», zice el”, și-a amintit cascadorul.

„Luăm o sticlă de whisky. La o masă, două gagici. Ne-am așezat lângă ele. Până la urmă le-am luat sus. Dar înainte l-am pus pe Jean să plătească nota. (…) Cum a scos purcoiul de bani din buzunar, am observat eu că i-au cam sticlit ochii respectivei care era cu el. La un moment dat, după ce am ajuns sus, am auzit ușa de la camera lui cum se deschidea ușor. Gagica vroia să o șteargă. Dar nu cu mâna goală. Îi șterpelise fix o mie de lei. Îți dai seama că am luat-o tare. Între timp, apăruseră pe hol Jimmy Besoiu și Gina Patrichi, care veneau și ei din oraș. Când m-a văzut Besoiu, mi-a zis: «E frumos ce faci, măi „Țeavă”, le iei cu japca, le dai afară cu scandal?». După ce am pus-o pe aia să zică ce făcuse, s-a liniștit treaba (…). Am hotărât cu toții să nu-i spunem nimic lui Jean, iar a doua zi să mergem din nou la bar, pe banii recuperați de la aia. Dimineață, era negru de supărare Jean. Seara, după filmare, i-au spus ăștia: «Hai până la bar, nu stăm mult». Nu prea vroia, după episodul din ziua precedentă, dar a venit totuși. «Uite, azi dă „Țeavă” o sticlă de whisky și patru pachete de Kent». Am băut noi, după care i-am spus că erau de fapt banii lui. N-a mai vorbit vreo trei săptămâni cu mine”, a mai spus el amuzat.